Domnule Grosaru, cum a aparut
iniţiativa înfiinţării
RO.AS.IT.?
Îmi amintesc bine că
în vara anului 1992, la micuţul
nostru sediu din Str. Universităţii,
nr.40, vis-�-vis de Planetariu,
am hotărât să publicăm
într-un ziar local din Suceava,
un anunţ de înfiinţare
a asociaţiei noastre. Într-o
perioadă foarte scurtă,
am fost contactaţi de suficient
de multe persoane, dintre care mulţi
etnici italieni, şi am reuşit
să formăm un grup de persoane
dornice de a se întâlni
în acţiunile noastre culturale
pe care le-am propus şi astfel
am luat fiinţă.
Ca şi obiect de activitate,
am hotărât împreună
că sprijiniţi de Planetariul
din imediata vecinătate, putem
organiza şi prezenta filme
documentare, expoziţii de fotografie,
grafică şi pictură,
cursuri de limbă cultură
şi civilizaţie italiană,
putem organiza excursii şi
multe altele� şi aşa am
început.
Iniţial, nu ştiam cum
va evolua totul şi a fost destul
de greu, întrucât toate
costurile le suportam noi. Aveam
nevoie de susţinere, dar mai
ales aveam nevoie de persoane dornice
de cultură, ceea ce am şi
reuşit ca încetul cu încetul
să le găsim, să le
câştigăm încrederea,
simpatia.
Am avut de atunci o activitate neîntreruptă,
zi cu zi, lună e lună,
negândindu-mă nici o clipă
că vom întrerupe ceea
ce am hotărât să
înfiinţăm şi
totul a evoluat până astăzi.
Cum a evoluat, de-a lungul timpului,
ideea despre misiunea pe care ar
trebui să o aibă RO.AS.IT.
vizavi de comunitatea istorică
italiană? Nu ne-am gândit
nici o clipă la misiuni pe
care nu le puteam duce până
la capăt, sau proiecte irealizabile,
din cauza finanţării modeste
a membrilor noştri, însă
parcă simţeam că,
zi de zi, activitatea noastră
a evoluat şi s-a dezvoltat,
ceea ce ne-a dat speranţă
de viitor pentru proiecte mult mai
mari pe care le realizăm în
prezent.
Care au fost cele mai importante
trei reuşite ale Asociaţiei
în activitatea de 20 de ani?
Aş pune pe primul loc una
dintre primele noastre acţiuni.
În anul 1993, am reuşit,
cu un grup de elevi, să facem
un schimb de clase cu un liceu din
Siracuza - Sicilia. Apoi, am reînfiinţat
clasele cu studiul în limba
maternă italiană la Liceul
Dante Alighieri din Bucureşti.
Aceste clase dispăruseră
în urmă cu aproape 20
de ani. Au trecut opt ani de la
această reuşită,
iar "Dante Alighieri" a ajuns unul
dintre cele mai dotate licee din
capitală, cu sprijin nemijlocit
din partea Asociaţiei Italienilor
din România - RO.AS.IT. şi
a Primăriei sectorului 3. De
asemenea, una dintre cele mai importante
reuşite ale Asociaţiei
este contribuţia la recunoaşterea
oficială a Bisericii Ortodoxe
Române în Italia. În
calitatea mea de preşedinte
RO.AS.IT. şi de reprezentant
al minorităţii italiene,
am participat la discuţiile
cu oficialităţile italiene
pe acest subiect. Preşedintele
Giorgio Napolitano a semnat, apoi,
decretul de recunoaştere.
Ce v-aţi fi dorit să faceţi,
dar nu s-a putut până
în prezent?
În fiecare zi facem câte
ceva şi asta se vede. Ne dorim,
desigur, să facem mult mai
multe, însă suntem limitaţi
de timp şi de fonduri. Oricum,
vom avea cel puţin tot atât
de multe activităţi ca
şi până în prezent
şi, cu siguranţă,
şi mai mulţi membri în
asociaţia noastră. Atât
persoane fizice, familii, cât
şi persoane juridice importante,
asta ca o noutate, care şi-au
manifestat dorinţa de a colabora
cu noi.
Ce planuri de viitor are Asociaţia
Italienilor din România -RO.AS.IT.?
Ca şi planuri de viitor,
pe termen scurt, ne pregătim
pentru a candida împreună
cu asociaţia RO.AS.IT. la un
nou mandat în Parlamentul României,
care ne va da forţa de a continua
şi a înţelege şi
mai mult cât de importante
sunt minorităţile în
general şi comunitatea italiană
în mod particular, în
contextul în care minorităţile
reprezintă unul din factorii
constitutivi ai creării poporului
român. Pe termen mediu şi
lung, vom duce aceeaşi activitate
asiduă de consolidare a legăturilor
dintre cele două ţări
surori, Italia şi România.
|
