SUMAR nr. 11 / 2009

EDITORIAL

Cine doreşte răcirea relaţiilor dintre Italia şi România?

Un răspuns imediat şi fără prea multă analiză vine direct şi instinctual: nimeni! De ce ar fi cineva dispus la un asemenea efort şi ce interese atât de mari ar fi, Încât să nu se ţină cont de complexitatea relaţiilor dintre cele două state?
Relaţiile durează de mulţi, foarte mulţi ani. Numai de la căderea comunismului sunt 19 ani, timp În care aceste legături s-au dezvoltat şi extins În toate domeniile vieţii sociale şi economice şi continuă să fie cele mai importante dintre toate câte există Între România şi alte state. Ce jocuri politice se fac?
Cui Îi slujeşte această mediatizată campanie antiromânească din Peninsulă? Oare uită italienii că România a fost un pământ primitor pentru ei, În aproape toate perioadele istorice, dar mai cu seamă atunci când acasă, În Italia era sărăcie? Nu Îşi aduc aminte italienii că România a devenit o a doua casă pentru mulţi dintre cei care au venit şi şi-au găsit rostul aici, contribuind la progresul ei?
Acum, când pagina istoriei s-a Întors, iar românii au fost nevoiţi să plece În lume pentru a găsi pământul făgăduinţei, Italia, dintr-odată nu mai este tolerantă precum ar trebui să fie, mai ales cu românii, care sunt la fel de harnici şi cinstiţi, precum sunt şi italienii. {i nu trebuie să se uite că vorbind despre un popor Întreg, raportând cazuri individuale la o Întreagă naţiune, nu se face altceva decât să se lovească indirect şi În cealaltă parte. Aşa că, dacă se aruncă anatema asupra tuturor românilor, se poate ca aceasta să acopere mult mai mult şi să se extindă şi asupra acelora care o aruncă. Să credem totuşi că nimeni nu doreşte răul celuilalt şi că aceste perioade tulburi vor trece cât de curând. Nu este cazul ca infractorii scăpaţi de sub controlul organelor de poliţie să-şi facă Într-atât de cap Încât să nu poată fi opriţi. Autorităţile italiene de la Bucureşti fac eforturi sporite pentru a nu distruge patrimoniul comun al relaţiilor dintre cele două state, iar românii nu reacţionează violent, ştiind că anumite fapte petrecute În Italia nu caracterizează poporul român, ci reprezintă doar incidente ale unor infractori, indiferent unde s-ar afla ei, În România, În Italia sau În orice alt loc din Europa. Este cazul ca instituţiile cu atribuţii În domeniul infracţional să lucreze mai eficient. Nu este just ca relaţiile politice, economice, culturale care stau la temelia vechilor şi stabilelor "collegamenti" italoromâne sau româno-italiene să fie deteriorate de o plagă socială care revine periodic În situaţii de criză, care se cheamă sărăcie şi care atrage după ea ignoranţa, violenţa şi multe alte fapte reprobabile. Proiectele Asociaţiei Italienilor din România - RO.AS.IT. -, precum ultimul, intitulat "Imagini În oglindă" sunt Îndreptate tocmai către redobândirea Încrederii şi susţinerea unei imagini pozitive a României În străinătate, colaborând În acest scop cu diverse asociaţii româneşti din Italia. Grupul parlamentar de prietenie România - Italia, care cred că În acest mandat va funcţiona cu mai multă eficienţă, ar putea să aibă o contribuţie importantă la dezvoltarea relaţiilor reciproce dintre cele două ţări. Cum se poate readuce oare Încrederea pierdută În cel care a contribuit la promovarea şi escaladarea evenimentelor prin mass-media, pe o temă exclusiv politică? Doar uitând totul. Nu vreau să trag concluzii, pentru că acestea se desprind de la sine, Însă consider că se apelează prea mult la mici orgolii şi la stări emoţionale caracteristice ambelor popoare În situaţii nefavorabile. Numai cine nu doreşte nu observă o realitate evidentă. Semănăm prea mult pentru a nu fi Împreună În continuare şi pentru mult timp de aici Înainte. Nimeni nu ne poate despărţi, dintr-un singur şi simplu motiv: istoria care ne-a legat şi ne leagă.

Mircea Grosaru

sus