Un răspuns imediat şi fără prea multă analiză vine direct şi instinctual: nimeni !
De ce ar fi cineva dispus la un asemenea efort şi ce interese atât de mari ar fi, încât să nu ţină cont de complexitatea relaţiilor dintre cele două state ?
Relaţiile durează de mulţi, foarte mulţi ani. Numai de la căderea comunismului sunt 19 ani , timp în care aceste legături s-au dezvoltat şi extins în toate domeniilevieţii sociale şi economice şi continuă să fie cele mai importante dintre toate câte există între România şi alte state.
Ce jocuri politice se fac? Cui îi slujeşte această mediatizată campanie antiromanească din peninsulă?
Oare uită italienii că România a fost un pământ primitor pentru ei, în aproape toate perioadele istorice, dar mai cu seamă atunci când acasă, în Italia era sărăcie ?
Nu îşi aduc aminte italienii că România a devenit o a doua casă pentru mulţi dintre cei care au venit şi şi-au găsit rostul aici, contribuind la progresul ei ?
Acum, când pagina istoriei s-a întors, iar românii au fost nevoiţi să plece în lume pentru a găsi pamântul făgăduinţei, Italia, dintr-odată nu mai este tolerantă precum ar trebui să fie mai ales cu românii, care sunt la fel de harnici şicinstiţi precum sunt şi italienii şi nu trebuie să se uite că vorbind despre un popor întreg raportând cazurile individuale la o întreagă naţiune, nu se facealtceva decât să se lovească indirect şi în cealaltă.
Aşa că, dacă se arunca anathema asupra romanilor se poate ca aceasta sa acopere mai mult şi să se întindă şi peste cel care o aruncă.
Să credem că totuşi, nimeni nu doreşte răul celuilalt şi că aceste perioade tulburi vor trece cât de curând. Nu este cazul ca infractorii scăpaţi de subcontrolul organelor de poliţie să îşi facă într-atât de cap încat să nu poată fi opriţi.
Autorităţile italiene la Bucureşti fac mereu eforturi pentru a nu distruge un patrimoniu alrelaţiilor dintre cele două state, iar românii nu reacţionează, ştiind că anumite fapte petrecute în Italia nu sunt o caracteristică a poporului român,ci doar incidente a unor infractori, indiferent unde s-ar afla ei, în România, în Italia sau în orice loc din Europa.
Este cazul ca instituţiile cu atribuţii în domeniul infracţional să lucreze mai eficient. Nu este just ca relaţiile politice, economice, culturale care staula temelia vechilor şi stabilelor “collegamenti" italo-române sau romano-italiene să fie deteriorate de aceeaşi plagă socială care revine periodicîn situaţiile de criză şi care se cheamă sărăcie, care atrage după ea ignoranţa, violenţa şi multe alte fapte reprobabile.
Proiectele Asociaţiei Italienilor din România – RO.AS.IT., precum ultimul intitulat «Imagini din oglindă» sunt îndreptate către redobândirea încrederii şi susţinerea unei imagini pozitive a României în străinătate, colaborând în acest sens cu diverse asociaţii româneşti în Italia.
Grupul parlamentar de prietenie România – Italia, care cred că în acest mandat va funcţiona cu mai multă eficienţă, ar putea să aducă un aport important la dezvoltarea relaţiilor reciproce dintre cele două ţări.
Cum se poate readuce oare încrederea, aşa cum a fost la început, în cel care a contribuit la promovarea şi escaladarea evenimentelot în mass-media, pe o temăexclusiv politică ?
Doar uitând totul.
Nu vreau să trag concluzii pentru că sunt cât se poate de fireşti, însă se apelează mult la mici orgolii şi la stări emoţionale caracteristice ambelor popoare în situaţii nefavorabile. Numai cine nu doreşte nu observă o realitate evidentă.
Semănăm prea mult pentru a nu fi împreună, iar în continuare şi pentru mult timp de aici înainte, nimeni nu ne poate despărţi doar pentru un simplu motiv: istoria.
Deputat Mircea GROSARU
2 martie 2009 |
